PsihoLogice: pastile de psihologie

În ultima perioadă, pe ordinea de zi a mass-media s-au aflat, frecvent, subiecte care implicau fapte și acțiuni ale unor grupări minoritare (imigranți, membrii ai comunității LGBT etc.), dar și reacții pro sau contra ale populației majoritare (proteste, inițiative legislative etc.). Intenționat sau involuntar, ne-am exprimat opinii, fără ca, de multe ori să evaluăm în ce măsură credem cu adevărat în ele. De fapt, avem o serie de predispoziții individuale care se reflectă în modul în care ne adresăm indivizilor, grupurilor sau instituțiilor. Acestea sunt atitudinile . Atitudinile excesive, nefondate, care sunt deosebit de rezistente la influența rațională se numesc prejudecăți . Gordon Allport, un renumit cercetător al psihologiei personalității  a definit prejudecata ca un „sentiment, favorabil sau nefavorabil, față de o persoană sau un lucru, înainte de, sau nefiind bazat pe, experiența reală ." Prejudecățile sunt dobândite prin intermediul familiei, prietenilor, profesor

Resimțim cu toții, mai mult sau mai puțin, tensiunea dintre nevoia de securitate (iubire, apartenență și intimitate) și nevoia de libertate (dorința erotică, aventură și de spațiu personal). Măcar o dată ne-am întrebat: De ce înșelăm? De ce înșală oamenii fericiți? Ce anume vrem să spunem prin „infidelitate”? În videoclipurile anterioare, am aflat de la Esther Perel ce este o aventură și  de ce ne rănește infidelitatea . Astăzi, în ultima parte, vom afla ce urmează după o aventură: - relații care se termină, relații care supraviețuiesc, relații care se schimbă; - vindecarea începe cu recunoașterea greșelii de către cel acre a înșelat; - partenerul înșelat are nevoie de recâștigarea bucuriei, a sensului și a identității. Versiunea pentru PC: sau, puteți viziona pe dispozitive cu Android:

Resimțim cu toții, mai mult sau mai puțin, tensiunea dintre nevoia de  securitate  (iubire, apartenență și intimitate) și nevoia de  libertate  (dorința erotică, aventură și de spațiu personal). Măcar o dată ne-am întrebat: De ce înșelăm? De ce înșală oamenii fericiți? Ce anume vrem să spunem prin „infidelitate”? În videoclipul prezentat în articolul trecut, Esther Perel a explicat ce este o aventură .  Astăzi, în partea a doua, vom afla de ce ne rănește infidelitatea : ·          infidelitatea ne spune că nu suntem unici, indispensabili și de neînlocuit ·          aventură și divorț ·          de ce înșală oamenii fericiți? ·          idilă și sex. În partea a treia, săptămâna viitoare, vom afla  ce urmează după o aventură . Versiunea pentru dispozitivele cu Android:

Resimțim cu toții, mai mult sau mai puțin, tensiunea dintre nevoia de securitate (iubire, apartenență și intimitate) și nevoia de libertate (dorința erotică, aventură și de spațiu personal). Măcar o dată ne-am întrebat: De ce înșelăm? De ce înșală oamenii fericiți? Ce anume vrem să spunem prin „infidelitate”? La aceste întrebări răspunde, în materialul video prezentat în continuare, Esther Perel (născută în 1958), psihoterapeut, una dintre cele mai originale și pătrunzătoare voci ale lumii atunci când vine vorba despre viața de cuplu. Astăzi, prima parte: „Ce este o aventură?”: există standarde duble, diferite pentru femei și bărbați? monogamia: o singură persoană toată viața, sau doar câte o persoană o dată? aventură: o relație secretă, o legătură emoțională mai slabă sau mai puternică și o alchimie sexuală. astăzi, este mai ușor ca niciodată să înșeli și mai greu ca oricând să ții un secret. Versiunea pentru dispozitivele cu Android:

Tendința de a ne compara cu alții este specifică naturii umane și are caracter involuntar. Comparându-ne cu ceilalți dobândim informații de noi înșine, ne validăm atitudinile și opiniile. Dar, felul și măsura în facem comparații ne pot crea neplăceri prin diminuarea stimei de sine sau prin apariția și întreținerea gândul că am eșuat care, la rândul său, generează nefericire. Rețelele de socializare accentuează această tendință iar anxietatea și depresia se numără printre efectele acesteia. Se conturează chiar un diagnostic psihiatric, specific generației tinere: comparația obsesivă. Comparațiile rigide și în exces sunt inutile Dacă prin comparații ne definim ca persoane, ne înțelegem unicitatea și ne identificăm punctele tari și neajunsurile, în momentul în care acestea sunt făcute în exces și au caracter rigid, acestea devin ineficiente și au efecte nedorite: comparațiile sunt efectuate în mod eronat: comparăm trăsăturile sau realizările noastre cele mai neplăcute cu trăs