Cât mister ascund visele?

Dintotdeauna oamenii au fost fascinați de lumea ireală, neverosimilă, chiar absurdă, care li s-a dezvăluit în vis. Dorința de a risipi incertitudinile referitoare la viitor a atribuit viselor calitatea de mesaje de la entități spirituale, poate chiar de la Dumnezeu, prin ni se dezvăluie, de multe ori codificat, ceea ce ni se va întâmpla. Preoți și filosofi, medici și psihologi au încercat, de-a lungul istoriei să deslușească misterul viselor. Dar, ce știm noi în prezent despre vise?

Visul reprezintă o succesiune involuntară de imagini, sunete, emoții sau gânduri care survin în timpul somnului, mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mișcă (somn paradoxal).

Conținutul viselor este reprezentat dintr-un amestec de fragmente din experiența noastră de viață și reflectă, în special, ceea ce ne-a făcut să ne simțim rău sau bine de-a lungul timpului (întâmplări, îngrijorări, preocupări, felul în care interpretăm evenimentele). Ele sunt trăite în majoritatea simțurilor dar, în special, vizual.

Toți oamenii visează însă doar unul din trei poate să-și amintească în deliu ceea ce a visat. Visele acoperă aproximativ 20% din durata somnului; cele mai multe persoane visează de 4-5 ori pe noapte la intervale de aproximativ 90 de minute. Durata viselor este 10 - 25 minute, aceasta scăzând pe măsură ce se apropie perioada de trezire. Substanțele psihoactive și psihotrope pot modifica structura somnului și a viselor.

În principal, funcția viselor este de a activa, periodic, procesele mentale în timpul somnului în scopul integrării, reparării, restaurării și consolidării conținuturilor memoriei. Astfel, persoanele care nu și-au satisfăcut nevoia de somn pot fi afectate de deteriorarea sau dezintegrarea rapidă a diferitelor funcții cognitive sau, în situații extreme, chiar de manifestări psihotice. Deprivarea de somn a fost folosită ca formă de tortură la împotriva deținuților de la Guantanamo Bay, pe timpul și după războiul din Irak.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au considerat visele o cale de comunicare cu divinitatea.  În istorie, multe decizii au fost luate în baza interpretării viselor. De exemplu, în Roma antică, visele considerate premonitorii erau supuse votului in cadrul Senatului iar împărații și liderii militari erau însoțiți în campanii de specialiști în interpretarea viselor.

Începuturile abordării din perspectivă științifică a visului l-a făcut psihanaliza; Sigmund Freud îl numea, în 1900, "calea regală spre inconștient", considerându-l o modalitate de cunoaștere a proceselor psihice care scapă conștiinței (și care, credea el, ne guvernează viața). Și în prezent, psihanaliștii acordă atenție și dezvoltă metode de studiere a viselor.

În prezent, este greu de crezut că toate visele sunt mesaje divine sau expresii ale impulsurilor sau conflictelor inaccesibile eului. Totuși anumite teme care se regăsesc în exces în visele unei persoane pot oferi indicii despre anumite probleme specifice, de exemplu:

·         visele în care apar teme de pericol (pentru sine sau pentru alții) sunt specifice persoanelor anxioase, celor care se îngrijorează;

·         persoană deprimată poate visa că a fost învinsă, dezamăgită sau pedepsită;

·         în paranoia pot apărea vise cu persecuții sau abuzuri nejustificate;

·         stărilor de  exaltare (sau maniacale) le sunt specifice teme extravagante.

Totuși, fără a crede în rolul premonitor al viselor, și în prezent se întâmplă să luăm decizii sub influența viselor. De exemplu, o persoană poate renunța la un zbor cu avionul după ce visează un accident aviatic sau putem ajunge să evităm un loc sau o situație

Misterul viselor rămâne și ne fascinează în continuare. Dar nu la fel ca acum un secol. În prezent, este acceptată ideea că visele sunt o formă a imaginației involuntare iar conținutul acestora, cel mai probabil, preocupare, este expresia interesului față de anumite teme. Chiar dacă în mod rațional nu mai considerăm visele ca fiind mesaje provenite din afara ființei noastre, acestea ne pot afecta viața prin anumite decizii încărcate afectiv, în special prin evitarea unor locuri sau situații care au fost asociate cu vise care au conotații negative.