Copilului meu îi este frică de ... E normal?
Fiecărei
perioade din viața copilului și adolescentului îi
sunt specifice anumite frici, neliniști, care sunt normale și dispar cu timpul. Specificul fiecărei etape și temerile asociate sunt prezentate în continuare:
Vârsta
|
Specificul
etapei de dezvoltare
|
Frici
și anxietăți
|
|
0-6
luni
|
Adaptarea
la mediul fizic
|
Frica
de zgomote
|
|
6
-18
luni
|
Formarea
relației de atașament
|
Frica
de străini; neliniște
în absența persoanelor apropiate.
|
|
2-3
ani
|
Explorarea
lumii externe; gândirea
magică
|
Frica
de animale sau de creaturi imaginare.
|
|
3-6
ani
|
Dezvoltarea
autonomiei și autocontrolului
|
Frica
de întuneric sau/și, de furtuni; frica
de pierdere a persoanei apropiate.
|
|
6-10
ani
|
Adaptare
școlară; anticiparea evenimentelor negative
|
Frica
de școală, eșec, critică; preocupări legate de pericolul fizic (moarte, dezastre
naturale, accidente)
|
|
10-12
ani
|
Înțelegerea
vieții sociale
|
Teama
de ridiculizare/hărțuire sau de respingere.
Teama
de boală.
|
|
13-18
ani
|
Definirea
identității de sine; înțelegerea
și asumarea sexualității
|
Anxietate
socială; teama de rușine și umilire
|
|
Dacă aceste frici persistă mai mult decât durează etapa de dezvoltare cărora le sunt specifice, se recomandă solicitarea de ajutor de specialitate. Deși, în general, fobiile sunt considerate ca ”firești” (”așa sunt eu de când mă știu, mi-e frică de ...”), acestea creează disconfort prin evitarea continuă a factorilor care le declanșează.
Comentarii
Trimiteți un comentariu